Untitled Page

Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.
    Plugarul constituie, in tara Fagarasului, cel mai important obicei agrar de invocare a fertilitatii. Plugarul este primul fecior care a iesit primavara cu plugul la arat. In localitatea Vad, obiceiul poarta note specifice pe care cercetatorii Muzeului de Etnografie au reusit sa le surprinda in cadrul cercetarilor intreprinse in anii 2007-2008. "Am aflat ca prima secventa in desfasurarea ceremonialului era la 1 martie, cand de dimineata feciorii din sat luau cate o paine si un litru de rachiu, si ieseau la camp cu plugul, teleguta si rotilele. La jug se prindeau patru sau sase boi impodobiti cu ciucuri si naframe. Alaiul era intampinat de sateni care ii stropeau pe feciori cu apa, acest gest fiind indeplinit mai ales de fete, care credeau ca se vor marita in acel an. Odata ajunsi la ogor, plugarul tragea trei brazde adanci, demonstrandu-si indeminarea. Traditia la Vad era ca vataful mic, ales din randul cetei de feciori de la Craciun, sa devina plugar la sarbatoarea din a doua zi de Pasti", afirma cercetatorii. Poate ca, ceea ce a facut ca acest obicei sa fie atat de mult performat pana astazi, vine si din faptul ca Vadul a fost un sat privilegiat din anumite puncte de vedere: "Vadul a fost sat graniceresc, fapt ce a insemnat ca oamenii au fost mai liberi ca altii din jur, nu au fost iobagi si au avut pamint mai bun. Deci, dragostea de pamint, si faptul ca oamenii erau stapani pe pamant, a dus imediat si la dragostea pentru valorile din spatiul in care traiesc. O alta motivatie, pentru care obiceiul se mentine, a fost plecarea vadenilor in Micul Regat, si revenirea lor ori de cite ori a trebuit in Vad, fapt ce demonstreaza constiinta valorii locului de origine. Acest lucru si-a pus amprenta pe mentalitatea vadenilor, dovada ca, astazi, chiar daca locuiesc in Bucuresti, Brasov, Fagaras sau sant departe de noi, ei se reintorc pentru a performa Plugarul. Constiinta valorii de origine este inca prezenta si in prezent si este un lucru pe care noi il apreciem si consideram ca trebuie sa fim mandri, pentru ca, in alte sate, reintoarcerea la origini nu este atit de evidenta. Ceea ce se intimpla in Vad este absolut exceptional", a explicat Ligia Fulga, directorul Muzeului de Etnografie Brasov. Pe vremuri, ca si astazi, in ajunul sarbatorii, fetele mergeau la camp si culegeau fire verzi din holda de grau, veneau in sat si se strangeau la Casa Plugarului, unde impleteau legaturi cu care il gateau pe acesta a doua zi. Ritualul este indeplinit astazi de feciorii din ceata. Din randul cetei sint alesi patru feciori voinici, care trebuie sa duca grapa pe umeri si pe ea sa poarte pe plugar prin sat. "A doua zi, ceremonialul incepe cu ascunderea plugarului in gospodaria lui. Aceasta indeplinea o functie dubla: pe de o parte, de a supune unei probe de istetime si agerime pe feciorii veniti sa il caute, iar pe de alta parte, o functie magica de influentare a recoltei, plugarul ascunzandu-se in sura, in fan sau in jimnitele cu grau ori porumb, pentru ca anul sa fie imbelsugat. Cat timp plugarul este cautat, in curte, atat cei tineri, cat si cei mai in varsta, se prind in joc, canta si chiuie. Odata gasit, plugarul ofera din traista pe care o are cu el, sticla de rachiu celui care l-a gasit, dupa care arunca cu grau peste multimea adunata sa-l vada, ca semn al rodniciei pamantului si a familiei. Plugarului i se prind acum peste mijloc si peste piept, in crucis, la picioare si la palarie, legaturile din holda verde de grau. Este urcat apoi pe grapa, sprijinit intr-o furca si purtat pe umeri de cei patru feciori «la vale», catre rau, dupa care urmeaza udarea, punctul culminant al obiceiului, plugarul loveste apa cu furca si se arunca in apa de patru ori in cele patru zari; isi arunca bordele din holda verde, ia apa in palarie si incepe sa stropeasca pe satenii asezati de o parte si de alta a riului", mai arata cercetatorii muzeului.

         Traditia, legatura spirituala cu stramosii

    Obiceiul plugarului dovedeste inca o data, daca mai era nevoie, legatura puternica a omului cu timpul prezent si cu timpul trecut. Traditia este o legatura spirituala cu stramosii: "Acest obicei face parte din fiinta noastra nationala. Am spus ca spiritualitatea s-a nascut la tara. Nu e intimplator si se poate verifica aceasta afirmatie prin tot ce s-a intimplat in acest sat graniceresc. Faptul ca se mai pastreaza acest obicei al plugarului la Vad este o confirmare a unui adevar istoric - radacinile copacilor nu s-au pierdut inca. Ma simt incantat de acest fapt, pentru ca si eu provin dintr-o zona similara de munte, unde viata spirituala are mai multa profunzime decat in zone industrializate. si, daca acesti oameni au conservat aceste valori, e meritul lor si bucuria noastra sa constatam ca ele mai exista, conform spuselor din legende «daca au fost odata ca niciodata, iata ca ele sant si acum», a subliniat si preot prof. dr. Vasile Oltean, directorul Primei scoli Romanesti din scheii Brasovului. Dar legatura cea mai puternica a omului contemporan cu traditia se regaseste, mai ales, la cei care s-au nascut, au copilarit si au trait in Vad, si care, prin perseverenta, au ajuns astazi sa reprezinte ceva pentru societate si au marcat timpul lor: "in perimetrul comunei exista vestita Poiana a Narciselor, un codru secular cu stejari falnici, care au dainuit peste timp in ciuda tuturor intemperiilor. Nu intamplator fac aceasta apropiere. imi amintesc de perioada cand eram copil. In Vad am crescut si mi-am inceput activitatea. Imi aduc aminte de vadeni, oameni simpli, dar caractere extrem de puternice. Acesti oameni au avut o traditie si parerea mea este ca au stiut s-o pastreze, indiferent de timpurile care au trecut peste ei. O nunta se face si acum, cu toate obiceiurile. Toti locuitorii stiu sa joace. Este aici un unchi de-al meu care, atunci cind juca o invirtita, toata lumea amutea. O fecioreasca, de asemenea. Atunci jocurile erau jocuri, nuntile, nunti. La o inmormantare, toata comunitatea participa, cu tot respectul ocazionat de un asemenea eveniment, care vrei, nu vrei, apare in viata comunitatii. Nu va mai spun ce insemna sa-ti construiesti o casa in satul Vad. Intr-o luna de zile iti ridicai casa din rosu si o si acopereai, pentru ca fiecare cetatean iti dadea o mana de ajutor. Comunitatea isi traia viata. Au muncit pamantul, un pamant foarte greu, putin rodnic, dar au facut-o cu indarjire. In ciuda conditiilor vitrege, 3-4 generatii isi puteau face o gospodarie adevarata. Acesti oameni au fost si sunt vesnici, si mandri ca si codrul secular de la Poalele Carpatilor", a povestit si Nicolae Albu, fiu al Vadului.
Astazi, mandria localnicilor din Vad este la fel de puternica, asa cum este dintotdeauna. Mandri de obiceiurile lor, de mostenirea primita, vadenii cauta sa le insufle dragostea pentru pamant si stramosi, si generatiilor care vin, si poate ca nu e intamplator nici faptul ca Muzeul de Etnografie doreste sa includa Vadul pe lista UNESCO a siturilor culturale. Un pas necesar spre normalitate.
PLUGARUL - traditie si semnificatii